Captivă în necunoscut

Mă numesc Irina Teșcureanu, o tânără de 27 de ani, născută la 27 aprilie 1987 în satul Chetriș, raionul Fălești.

Pînă în anul 2004 am fost o copilă foarte activă, alergam, săream, dansam, făceam teatru, mă  implicam mereu în toate activitățile școlare și nu numai.

Nenorocirea a venit acum 8 ani, de atunci sunt prizoniera unei boli pe care nici azi nu știu cum s-o numesc. În urma nenumăratelor investigații făcute la clinicile și spitalele din Chișinău, nu mi-a fost stabilit un diagnostic fix. Aproape de fiecare dată mi se tot stabilea câte un diagnostic nou. Deja de 4 ani am încetat să mă mai deplasez singură, mereu  necesit un braț de care să mă sprijin. În ultimul timp, evenimentele derulează cu o viteză amețitoare.  Cu fiecare diagnostic nou mi se prescria o serie de medicamente, însă aproape de fiecare dată după tratament mă simțeam și mai slăbită, de parcă medicamentele aveau efect advers. Din acest motiv, deseori renunțam la medicamene în plină cură.

O să fac o scurtă referire la problema mea.

În 2003 am fost diagnosticată cu SCOLIOZĂ, gr III – IV.

Medicii mi-au recomandat să fac o intervenție chirurgicală pentru a-mi corecta  poziția coloanei, însă am refuzat din lipsă de mijloace financiare și datorită gradului ridicat de risc. După doi ani am resimțit o ușoară pierdere de echilibru. La început, medicii mi-au spus că această senzație de dezechilibru este cauzată de scolioză, dar mai târziu, un alt doctor ortoped mi-a spus că ar trebui să merg la un neurolog. În 2008, am fost pentru prima dată la un neurolog, ​​aici mi s-a spus, cu probabilitate, că sufăr de TUMOARE PE CREIER. Acel doctor m-a redirecționat către Institutul de Neurologie și Neurochirurgie din Chișinău. Aici medicii m-au diagnosticat cu SCLEROZĂ CEREBRO-SPINALĂ ÎN PLĂCI, definită de tetrapareză moderată și dizartrie, și tulburări cerebeloase. Atunci acuzam dereglări de mers, cu emacierea membrelor, predominant în picioare, dereglări de echilibru. Mai târziu, la Spitalul de Urgență din Chișinău, mi-a fost schimbată diagnoza, deja ATAXIE SPINO-CEREBELASĂ CU SINDROM CEREBELOS. Apoi, în cadrul Centrului Național de Genetică prin colaborare cu Centrul Mamei și Copilului mi-a fost iarăși modificat diagnosticul.

De ceva timp am realizat că șansele de reușită în țara noastră sunt aproape minime. Iar în urma multiplelor căutări, deseori zadarnice, am ajuns să fiu consultată de Dr. belgian cu origini moldovenești, Jaques Brotchi, dânsul m-a redirecționat către dl. Dr. Massimo Pandolfo. Acesta mă suspectă de ATAXIA FRIEDREICH, însă pentru a determina diagnoza precis are nevoie de rezultatul testului de genetică pentru depistarea ataxiei Friedreich, test care nu se face în Republica Moldova. Pe data de 8 iulie sunt programată la Erasme Hospital pentru a face acest test, iar din fericire pentru mine, costurile sunt doar cele de deplasare, cazare, masă, pentru minim o săptămînă, pentru mine și însoțitor, deoarece costul testului este suportat de fundația care alocă mijloace bănești pentru studiul ataxiei Friedreich.

Acest lucru este o nouă ușă spre eliberarea mea din acest prizonierat, spre o viață indepententă, spre realizarea viselor mele…

Problema este că din alocația mea de dizabilitate, care constituie 740 lei, nu-mi permit să fac aceste cheltuieli, mai ales că și părinții mei sunt pensionari, iar eu stau în Chișinău cu chirie.

Stau împreună cu sora mea mai mare și cu familia ei, iar pentru a putea acoperi cheltuielile, ea nu a stat în concediul de maternitate, ci a mers la muncă. Acum eu stau cu fetița ei de numai 2 anișori, practic ne dădăcim una pe alta, ea deja știe că mătușica ei nu poate merge bine, că o dor picioarele și spatele, că are nevoie de ajutor.

Afară nu prea ies, sunt mereu urmărită de privirile pline de dispreț ale unora, priviri care mi-au trezit complexe. Am avut parte și de replici de genul: „Așa tânără și beată…”, „Beată de dimineață…” aceasta ca urmare a dezechilibrului, dar și multe altele pe care nici nu vreau să mi le amintesc. Nu-mi permit să judec acest tip de persoane, nu le port pică…datorită lor am devenit mai puternică, mai optimistă, mai încrezătoare.

Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru oamenii care mă iubesc, pentru toți oamenii pe care i-am întâlnit, pentru toți oamenii cu suflet mare. Lor le datorez zâmbetul de pe buze și bucuria de a trăi, căci m-au învățat să iubesc viața și s-o accept așa cum e, și să nu uit să visez, să cred…că voi REUȘI, că se POATE…

Donații pentru ajutor financiar pot fi făcute pe conturile deschise la VICTORIABANK, filiala 17, agenția 70:

(EURO) MD89VI000000022333179978
(DOLARI, $) MD66VI000000022334179977
(LEI, MDL) 22335179976

Contact:

e-mail – irinatescureanu@yahoo.com

facebook – Irina Teșcureanu

skype – irina.t3

tel – (+373)69570477

Acte medicale justificative a celor scrise mai sus:

img020img021

img018img019

img016img017

img080

și alte câteva, atât de la neurolog, cât și de la ortoped. Anexez puțin din discuția mea cu Dr. Pandolfo – Print

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s