Tu mă poți ajuta să aud!

„Este suficient  un surâs al vieții pentru ca totul să recapete sens.” (Constantin Noica)

 

            Ochi vioi, privire ambițioasă și plină de curaj, zâmbet larg și frumos ca un răsărit de soare, sunt doar câteva din trăsăturile ușor de citit de pe chipul Vivianei, o fetiță de numai doi anișori, care aparent nu s-ar deosebi de semenii săi, dar cu toate astea Viviana privește dincolo de sunet, pentru ea existența sunetului înseamnă „a privi”.

            Viviana este un copil mult dorit, pe care părinții au așteptat-o cu emoție și grijă deoarece Viviana era piesa de puzzle lipsă din tabloul lor de familie.

Părinții au fost cei care i-au mângâiat fiecare părticică a corpului mulțumindu-i lui Dumnezeu pentru minunea pe care le-a adus-o în viața lor. Nici prin gând nu le-a trecut că bucuria urma să fie ștearsă de ceea ce urma să descopere.

Când Viviana avea 6 luni părinții au observat că fetița lor nu reacționa la sunetele din casă, iar mai târziu, când Viviana avea un an și două luni a fost diagnosticată cu surditate neurosenzorială bilaterală formă   profundă.

Cu toate acestea Viviana are are o șansă să audă lumea aceasta, aceasta ar însemna un implant cochlear. Implantul cochlear (implant de ureche bionică) este un dispozitiv computerizat care poate restabili auzul persoanelor cu pierdere senzorineurală moderată până la profundă a auzului (surditate neurologică). Este unica tehnologie medicală aptă să redea unul din cele cinci simțuri – cel al auzului. Spre deosebire de proteza auditivă, care doar amplifică sunetele, implantul cochlear modifică undele sonore, transformându-le în semnale electrice. Dispozitivele auditive presupun utilizarea celulelor firelor de păr în urechea internă în timp ce implantul cochlear transformă sunetele din mediul înconjurător sau cuvintele în semnale electrice, transmițând aceste semnale către nervul auditiv.

            De când părinții fetiței au aflat despre asta viața lor s-a teansformat într-o cursă rapidă și extrem de obositoare pentru strângerea de fonduri necesare operației și implantului. În lipsa implantului nervul urechii micuței riscă să se atrofieze iar ca rezultat copila nu ar putea să învețe să vorbească ceea ce ar stagna evoluția sa. Doctorii spun că în primii trei ani de viață se formează vorbirea și că acest timp este vital pentru dezvoltare.

            Cu toții știm că statul nu o poate ajuta, listele suferinzilor din țara asta care se adresează statului sunt ca niște cearceafuri imense care îmbracă disperarea și necazul oamenilor.

            Împreună am putea aduce minunea în viața Vivinei. Pașii pentru vindecarea ei se măsoară în peste 24000 EURO.

Pentru mai multe detalii, părinții Vivianei pot fi contactați la numărul de tel: 060176337

Donații se pot face în conturile:

 Pentru MDL:

 SWIFT:EXMMMD22

IBAN: MD46EX0000002252734913MD

IDNP: 2001009020165

 Pentru EUR:

SWIFT: EXMMMD22

 IBAN: MD41EX0000002252734913EU

 Pentru USD:

 SWIFT: EXMMMD22

IBAN: MD60EX0000002252734913US

Beneficiar: IORDACHI LUDMILA IDNP: 2001009020165 (mama Vivianei)

 

Anunțuri

Acasă e mama

            Cuvântul ACASĂ are zeci de explicații și trezește numeroase emoții și sentimente.

          Pentru unii ACASĂ este locul unde s-a născut, copilărit și zburdat pe câmpii ca un mielușel, pentru alții ACASĂ este locul unde se regăsesc și locul care-i dezarmează de măști. Pentru unii ACASĂ este locul unde e mama și tata, pe când pentru alții ACASĂ reprezintă locul unde sunt persoanele predestinate (soțul/soția, copiii).

          Pentru mine ACASĂ e acolo unde este mama deoarece acolo unde e mama sunt mereu vii amintirile legate de tata. ACASĂ este locul unde nu am nici o temere, nici un pericol pentru că sunt sub aripa protectoare a mamei.

          ACASĂ parcă și cerul este mai mai aproape de mine, soarele e mai blând, norii sunt mai zglobii, luna e mai măreață și mai regină. ACASĂ pot să stau cu ochii în stele, să mă pierd în timp și să mă regăsesc în vise. ACASĂ fiecare ciripit e mai frumos, mai melodios, mai sonor…ACASĂ este centrul Universului unde Dumnezeu parcă a presurat mai mult ca oriunde în altă parte cu dragoste și iubire necondiționată.

          ACASĂ este locul dominat de liniște iar împreună cu calmul formează un regat de necotropit, tot aici este locul unde până și copacii te saluta, florile îți zâmbesc iar rândunelele de sub streașina casei scot capetele afară din cuiburi pentru a da binețe… aici este locul unde pentru primele poziții ale topului diurn se confruntă o varietate mare de triluri de păsărele, zumzăit de albine și alte zeci de alte ecouri ale zilei rustice, iar pentru pozițiile fruntașe ale top-hitului nocturn se întrec în splendoare greierașii cu profunzimea cântecelor lor, corul broscuțelor de pe balta din valea satului și sunetul buimacilor bondari.

          ACASĂ este locașul unde eul se cultivă, se aduce la lumină și este complet liber. ACASĂ e mama, ACASĂ sunt eu…

Împreună pentru un zâmbet…

“The best help we can offer the youth of today is to prepare them for tomorrow” ― Mark W. Boye

          Fiecare pas înainte reprezintă la propriu un strigăt de ajutor, dar în același timp, un pas ce m-ar putea duce mai aproape de ceea ce mi-aș dori să realizez. Aflată într-o situație dificilă din cauza banilor, fac apel aproape disperat către oamenii de afaceri, autorități și organe de conducere ale statului, direcții, reprezentanțe, etc.

          Cum ar fi să fii printre cei mai buni elevi, studenți?…Cum ar fi să reușești indiferent de circumstanțe?…Până aici nimic deosebit, mulți reușesc. Însă dorința de a avea un viitor mai bun, de a face cu adevărat ceva de folos mie dar și societății, dar și ceva care-mi place și care mi-ar permite să-mi căștig existența sunt căile care-mi ghidează mereu pașii. Tot aceste motive servest drept temelie pentru realizările mele de până acum.

          Povestea care mi-a lasat o pată mai sumbră asupra gândurilor mele legate de viitor a început acum 10-11 ani când au apărut primele simptome ale Ataxiei Friedreich, boală de care am aflat de curând că sufăr. Însă cu toate astea, chiar dacă mergeam anevoios, chiar dacă uneori necesitam un însoțitor până la universitate, chiar dacă era dificil pentru mine să ies la tablă, chiar dacă mai cădeam pe scări, niciodată nu am dat înapoi, sperând să am o carieră care să îmi asigure cât de cât un trai mai decent. Însă după absolvire realitatea crudă a venit ca un duș  rece, ușile pentru majoritatea persoanelor cu dizabilități sunt închise, strigătul meu pentru a avea un loc de muncă care să-mi permită să profesez, să-mi demonstrez capacitățile și aptitudinile, era în vag. Fiecare încercare a mea se solda cu un răspuns negativ, discriminatoriu pe alocuri.

          Acest lucru mi-a semnat penibila sentință „ALOCAȚIE”, alocația devenind unica sursă de venit pentru un bolnav ce necesită pe lângă diete, o groază de terapii, tratament de întreținere și drumuri în Belgia la doctor. Tot acest șir de motive invocate mai sus, dar și cel de a duce o viață mai idependentă, pe cât posibil, aflând de la alții că în țările din Europa persoanele cu handicap sunt pe deplin integrați în societate, că accesul acestora nu este limitat, dar și din ce am vazut eu în scurtele „escapade” făcute în Belgia, m-au făcut să-mi doresc să mai încerc o dată…refuz să-mi pun lacăt creierului meu, să-mi îngrop viitorul, să stau cu mâinile în sân așteptând să treacă încă o lună ca să primesc niște banuți care nu ajung decât pentru a achita o parte din facturile lunare.

          Următorul pas pe care aș dori să-l fac  spre o carieră care mi-ar oferi un viitor mai bun se rezumă la un curs de contabilitate la AAT (AAT Accounting Courses) din Marea Britanie, optând pentru un curs la distanță.

          Îmi doresc să fac acest curs pentru că sunt sigură că o să-mi aducă oportunități noi de carieră și o să mă ajute pe mine personal să-mi cultiv nivelul de educație și cultură.
          Vin cu respect deplin a vă ruga să nu rămâneți indiferenți, fiecare bănuț contează!!! Nr meu de contact este 069210810 – Irina.

Conturi de donații deschise la VICTORIABANK:
(EURO) MD89VI000000022333179978
(DOLARI, $) MD66VI000000022334179977
(LEI, MDL) 22335179976

S.O.S. -Schimbă un destin!

       Tudor Cîrlan este un tânăr de numai 34 de ani, care în ciuda multiplelor probleme de sănătate a continuat să zâmbească și care mai presus de toate a luptat mereu să spargă steriotipurile pentru a aduce zâmbete pe fețele copiilor, să cioplească bucurie în sufletele lor, să planteze sămânța bunei dispoziții în inimile acestora.

          Era convins că în viață totul merge după principiul unui bumerang, iar fericirea cu care îi hrănea pe cei din jur i se întorcea mereu, ceea ce îl impulsiona la acel moment să continuie. La vârsta de 20 de ani Tudor s-a alăturat echipei de clovni ai Circului din Chișinău. Au urmat 5 ani de turneie în țară dar și în afara ariei sale, 5 ani de frumos și feerie, 5 ani care au însemnat aproape totul pentru el, clipe care l-au ridicat pe culmi înalte ale realizării de sine, 5 ani de splendoare care într-un moment de iresponsabilitate a unui coleg de trupă s-au spulberat în neant. În urma acestui nefericit incident, Tudor Cîrlan s-a ales cu un traumatism sever al coloanei vertebrale, o dislocare de disc, care l-au izolat în casă condamnându-l la singurătate.

          Pe lângă susținerea financiară pentru a putea fi operat, Tudor are nevoie de ajutorul nostru, de mobilizarea noastră, pentru a putea ieși din captivitate. De ani buni fereastra a devenit unica sa posibilitate de a gusta din frumosul naturii. Spun „unică” pentru că chiar dacă posedă un scaun cu rotile Tudor este în incapacitate să ajungă la el. Greul nu se oprește doar la felul în care să coboare de pe pat, cum să ajungă până la ușă, cum să deschidă sau să închidă ușa, adevărata teroare îl așteaptă pe pragul casei – scările. Scările reprezintă un adevărat calvar nu doar pentru el ci și pentru mama sa, care nacătând la cei aproape 70 de ani din buchetul vieții sale, continuă să-l îngrijească, să-l ducă în brațe…

          Pentru a distruge aceste bariere, pentru a ușura chinul lui Tudor de a ieși din casă, pentru a ușura și mamei anii bătrâneții, el are nevoie de o anexă a casei unde stă împreună cu mama și fratele său (suferind de un handicap mintal), o anexă care să îi permită lui Tudor să iasă afară necondiționat, care să îi pună la dispoziție grupul sanitar, care să îi readucă bucurie și lumină pe chipul său împovărat de griji și greutăți. Tudor are nevoie de materiale de construcții exceptând  lemnul și foile de ardezie donate de surorile Viorica și Veronica, două surori plecate la muncă în Italia.

          Startul a fost dat, haideți să continuăm!

          Putem împreună să îl ajutăm pe Tudor, să îi ușurăm convențuirea în societate. Îl puteți contacta la nr  069129109 și puteți transfera bani pe conturile afișate mai jos.

BC „VICTORIABANK” S.A. Fil.24 Ialoveni

BIC VICBMD2X479, 23744498119721

Deţinătorul contului: Cîrlan Tudor

MDL: 2233324588

USD: 2233624589

EUR: 2233024590

12181123_1056967927677095_1326195524_o12180923_1056967954343759_836822658_o

12186107_1056968317677056_1929087065_o

12193026_1056968521010369_1951036452_o

Autor: Teșcureanu Irina – voluntar la Asociația pentru Friedreich

Ataxia Friedreich

Un nou pas

Mă simt ca un copil care face primii pași, ca un adolescent care pentru prima dată pleacă în lumea largă explorând binele și răul din plin și pe propria piele, stingheri și stângace adesea.

După aproape un deceniu în care am bătut pasul pe loc bulversată de fel de fel de diagnoze una mai urâtă ca alta, cu ajutorul vostru, al oamenilor sufletiști, am început din iulie 2014 să fac pași mai mari, să nu mă mai rotesc în cerc, sunt pași ghidați de o echipă profesionistă, pași ce cresc în intensitate și siguranță.

Pe 21 septembrie 2015 voi face un nou pas înainte pentru visul meu, vis deja bine cunoscut tuturor.

21 septembrie reprezintă un nou avânt pentru speranțele și așteptările mele, un adaos pentru credințele mele în faptul că totul va avea un rezultat pozitiv și îmbucurător.

Cineva îmi spunea că atunci când corpul îți e bântuit și chinuit de boală, caută să lecuiești sufletul și gândirea și doar mai apoi să iei calea medicinei. E imposibil, nu se poate, sunt doar niște expresii echivalente pentru „este greu”, da, este greu însă nu imposibil. Până să conștientizez și să înțeleg acest mesaj am avut nevoie de ceva timp. Acum pot afirma că toate aceste bariere pot fi doborâte și că orice val din oceanul vieții este prielnic atât timp cât știi încotro te îndrepți și să știi să ții cursul necesar.

Nu este nimic rușinos în a recunoaște că ai nevoie de ajutor. Orice sprijin reprezintă valul care poartă bărcuța cu vise pe apa ce ascunde sute de obstacole și o îndreaptă către malul glorios și mult scontat.

Mulțumesc valurilor care îmi poartă bărcuța din port în port. Data de 21 septembrie este un nou port unde va ajunge vasul meu plin cu vise iar în scurt timp, îndrăznesc să cred, bărcuța îmi va poposi în portul „SĂNĂTATE”.

July 4, 2015

It is indisputable to not publish these thoughts.I will talk about beautiful feelings that had dresse my soul in clothes for holiday, I will talk about beautiful people who chosed to dance with me. I’m irritated that I let these thoughts so far on the shelf of gray cabinet of my mind.

July 4 – for many people this day says nothing… For the others this is the date when a new destiny was born, or the date when a dream climbed to a new peak of glory, the date when a new nation was born, or the date when flourished new doings. This date has different connotations for the calendar of each people.

For two people I love, the date of July 4, 2015 is a memorable day when they have decided to go together along the same road. The day when their wings were lifted above, the day when their dreams merged with a higher power and with enormous energy that breaks all barriers to become reality and to prosper, the day when „me and you”, „mine and yours” turned into „US and  OURS”.

Emotions, feelings, love…are qualities that underlie a couple. But time makes us fall in love more and more intense, and all this are formalized by marriage. A happy couple is like two twin hearts that are linked forever! The wedding is a visit card of newlyweds, a memory that is kept over the years and chronicled to us forever. Every couple dreams that the most important day of their life to gain color, diversity and uniqueness.

Daniela and Matthew Betts (my sis and my bro), I sincerely confess that you gave me hope and belief that true love  realy exists.That  deep feeling that most people label it as untouchable, that feeling is actually a real one. It gives that glitter in the eyes, and  because, every day, always indefatigable, shows to the world what means the arth to love. Your relationship, your love story, seems to be detached from the finest love novels, from the scenes of the most romantic Oscar awarded films, for which one I have publicly admit that I found in your relationship an inspiration that opened my heart for love.

Couple life is like a partnership, a continuous exchange of experiences, emotions, feelings of two different worlds – on one side the man’s world and the woman’s on the other. Each world part has received as it is, respected and loved. Love is not a duty, we belong to anyone even if there are stamps and signatures, the election is voluntary, the choice comes from the heart.

A marriage is strong when there is a mutual respect, consideration, honesty, help and understanding in the difficult moments of life, friendship and unfeigned love.

A marriage is strong when there is communication and it is not place for the selfishness, because love means not only receive but also to offer.

Protect each other, take care of each other, show everyday how the true love looks!

From the first day of the world is known that no rope, no chain can not bind as tightly as love does.

Day by day you will learn how to protect each other of all sadness of life, how to be patient and how to forgive your mistakes. The marriage is a new chapter in your life that will take you on a road with obstacles that you will easily overcome only beeing together. I wish you to go safely over all hardships and taste of the joys offered in result.

I wish that your love to last until old age, to keep flickering in your eyes, the joy and the enthusiasm that you have now to be continued.

You are very lucky that the from seven billion people living on earth, you’ve found each other, the half who loves you every day, is thinking of you day and night, with which you will slighly move thru pain and with who you will live more intense the happiness.

Nowhere the person can be happier than in the middle of his family. It’s easy to get married, but hard to make a family. It takes two people to dare to leave their life and start another – confident, patient, loving and strength to withstand the test of years. By joining your destiny, you will start to build a life together, more beautiful than that life you could build yourself. I wish you that God provide you, bless your family and guide your steps towards to a shining future! Wish you to share only the joy and fulfillment in marriage that has just begun and enjoy every moment that you will live together.

Wisdom and love in your family life, happiness! Happy wedding!

“Marriage is the triumph of imagination over intelligence.”  Oscar Wilde

60

11709498_615619705246304_3963397456268769672_n

32

4 Iulie 2015

Să nu public aceste gânduri nu am cum, sunt sentimente frumoase care mi-au îmbrăcat sufletul în straie de sărbătoare, sunt oameni frumoși care s-au prins în horă cu mine. Mă oftic că am lăsat aceste gânduri până acum pe policioara din dulapul cenușiu al minții.

4 iulie – pentru mulți nu spune nimic această zi… Pentru alții este data la care a prins viață un nou destin sau data la care a urcat pe piscul gloriei un nou vis, data la care s-au zămislit noi națiuni sau la care au înflorit noi acțiuni. Această dată are conotații diverse în calendarul fiecărui muritor.

Pentru două ființe dragi 4 iulie 2015 este ziua memorabilă la care au decis să meargă împreună pe același drum, ziua la care aripile lor s-au înălțat și mai sus, ziua la care visele lor s-au contopit cu o forță supremă și cu o energie enormă care rupe orice bariere pentru a deveni realitate și pentru a prospera, ziua cepând cu care „eu și tu”, „mea/meu și ta/tău” s-au transformat în „NOI și NOASTRĂ/NOSTRU”.

Emoții, sentimente, dragoste…sunt acele calități care stau la baza unui  cuplu. Dar timpul ne face să ne îndrăgostim și mai mult și mai intens, iar toate acestea le oficializăm prin căsătorie. Un cuplu fericit sunt două inimi gemene unite pe vecie! Nunta reprezintă o carte de vizită a tinerilor însurăței, o amintire ce se păstrează peste ani și se povestește veșnic. Fiecare cuplu visează ca cea mai importantă zi din viața lor să capete culoare, diversitate și unicitate. 

Daniela și Matthew Betts (my sis și my bro), cu sinceritate vă mărturisesc că mi-ați redat speranța și credința că dragostea adevărată există și că sentimentul profund pe care majoritatea îl cataloghează ca fiind intangibil este de fapt unul viu și care dă sclipici în ochi, dar și pentru faptul că zi de zi, mereu neobosiți, arătați lumii ce înseamnă arta de a iubi. Relația voastră, povestea voastră de dragoste, pare a fi una desprinsă din cele mai alese romane de dragoste, din scenele celor mai romantice filme premiate la Oscar, drept pentru care o să recunosc public că am găsit în relația voastră o sursă de inspirație care mi-a deschis inima spre iubire.

Viaţa în cuplu este un parteneriat, un schimb continuu de experienţă, emoţii-sentimente a unor două lumi diferite – bărbatul pe de o parte şi femeia pe de alta. Fiecare lume în parte trebuie primită aşa cum e, respectată şi iubită. Dragostea nu este o datorie, nimeni nimănui nu aparţine chiar dacă există ştampile şi iscălituri, alegerea este binevolă, alegerea vine din inimă.
O căsătorie e rezistentă atunci când există respect reciproc, atenţie, sinceritate, ajutor şi înţelegere în momentele grele ale vieţii, prietenie şi dragoste sinceră.
O căsătorie e rezistentă atunci când există comunicare şi când nu este egoism, pentru că Dragostea înseamnă nu numai a primi dar şi a oferi.
Preţuiţi-vă unul pe celălalt, aveţi grijă unul de celălalt, arătaţi prin fapte Dragostea sinceră!

Se știe de când e lumea ca nici o funie, nici un lanț nu poate lega la fel de strâns precum o face iubirea.
Zi de zi veți învăța cum să vă ocrotiți unul pe celălalt de tristețile vieții, cum să aveți răbdare și cum să vă iertați greșelile. Este un nou capitol din viața voastră care vă va purta pe un drum cu obstacole pe care le veți depăși ușor împreună dar și de bucurii. Să treceți cu bine peste toate greutățile vieții și să gustați din bucuriile oferite de aceasta!

Vă doresc ca Dragostea voastră să dureze până la adînci bătrîneţe, să păstraţi licărirea din ochi, bucuria şi entuziasmul pe care îl aveţi acum tot în continuare. 
Să știți că sunteți foarte norocoși că din hora celor șase miliarde de oameni care trăiesc pe pământ, v-ați găsit unul pe altul, jumătatea care te iubește neîncetat, jumătatea care se gândeste la tine și ziua și noaptea, alături de care vei îndura mai ușor durerea și vei trăi mai intens fericirea.

Nicăieri nu poate fi omul mai fericit decât în mijlocul familiei sale. E ușor a te căsători, dar greu a face o familie. E nevoie ca doi oameni să îndrăznească să lase o viață și să înceapă alta – încrezători, răbdători, iubitori și cu puterea de a rezista încercărilor anilor. Odată cu uniunea destinelor voastre începeți să clădiți împreună o viață mai frumoasă decât orice ați fi putut clădi fiecare în parte. Vă doresc ca Bunul Dumnezeu să fie alături de voi, să binecuvânteze familia voastră și să vă îndrume pașii spre un viitor stalucitor! Să aveți parte numai de bucurii și împliniri în căsnicia care tocmai a început și să vă bucurați de fiecare moment trăit împreună.
Multă înţelepciune şi Dragoste în viaţa de familie, multă fericire! Casă de piatră!

“Căsătoria este triumful imaginației asupra inteligenței!” Oscar Wilde

60

11221658_615622281912713_3150961741431161869_n

11705176_615620848579523_6070587522774927780_n

O să mă întorc!

„După furtună mereu soarele își arată frumusețea”

          Soarele meu cu frumusețea sa sublimă este nunta prietenilor mei, iar razele pline de căldură și lumină nu sunt altceva decât oamenii care au apărut în viața mea datorită acestui prilej, oameni cu fețe angelice, cu aure mai strălucite decât a oricărui astru ceresc, mai motivanți decât orice psiholog sau carte de self-improvement și lista ar putea continua doar cu cele mai frumoase cuvinte spuse la superlativ.

Au fost momente de neuitat petrecute la sute de kilometri distanță de casă, momente unice care mi-au reîmprospătat simțurile, momente în care am fost eu, momente în care liberul meu arbitru a fost eliberat din închisoarea în care l-am ținut captiv pentru un timp îndelungat.

Profunzimea sentimentului de bine a fost suplinit de buna dispoziție pe care cu o energie demnă de invidiat mi-au creat-o și pecetluit-o în inimă. Încă de la debarcare lucrurile au început să ia o întorsătură nouă, una care mi-a venit ca un balsam pentru inima mea îndurerată…

Din furnicarul metropolei, din zăpăceala călătorilor din Gara de Nord, în câteva ore mă bucuram alăuri de frumoșii mei sis și bro și întreaga lor/noastră familie (îndrăznesc să spun „noastră” pentru că i-am simțit foarte firești și pentru că m-au făcut să mă simt parte a familiei lor) într-un mediu rural extraordinar de sublim, o zonă ce a stat la baza muzei creației lui Brâncuși.

Cultură, economie, educație… toate bine antrenate într-o perfectă horă, un tandem care dau lucrurilor splendoare, sclipici și unicitate.

Aș vrea să le mulțumesc pentru starea de bine și pentru șansa oferită, nu doar cea de a călători și vizita locuri noi și inedite pentru mine, ci cea de a cunoaște OAMENI noi și cea de autodescoperire.

Bunătatea și căldura pe care mi-au oferit-o sunt ceea ce mă fac să afirm fără echivoc „O să mă întorc”.

PIERDEREA

„Nimic nu este veșnic”

            Toate lucrurile, fie bune, fie rele, își găsesc sfârșitul mai devreme sau mai târziu.

            Nu credeam că voi publica această memorie, cel puțin nu acum, dar Dumnezeu mi-a dat forță de a trece peste, m-a înarmat cu oameni cu aura imaculată, oameni pozitivi, care involuntar ori ba m-au ajutat să scutur aripile de intensitatea durerii.

          Pierderea este cu atât mai expresivă cu cât este mai iubită, apreciată și unică. Unicitatea pierderii mele este cu atât mai gravă cu cât înțeleg că ce am pierdut nu se mai întoarce, este irepetabil și nimic nu-i poate ține locul.

          Adesea apreciem doar după ce pierdem, iubim cu ardoare doar după ce suntem părăsiți, ne facem curaj să spunem ce simțim dar doar când nu mai avem cum sau cui… Viața este o rețea de drumuri întortocheate, lungi sau scurte, late sau înguste ca potecile de pădure, fixe sau suspendate, cu sens unic sau dublu, cu autostrăzi unde se circulă cu viteză amețitoare sau cu drumuri de țară potrivite căruțelor. Cel mai important este să nu ne rătăcim și să rămânem noi în volburosul curs al vieții, să iubim cu desăvârșire, să ne verbalizăm simțurile profunde, să apreciem, să facem cât mai lucid diferența dintre bine și rău, să ne încredem în forța binelui și frumosului, să ne cerem iertare și să mulțumim, iar toate acestea trebuie exteriorizate imediat ce  le simțim fără a aștepta ulterior un moment oportun deoarece adesea o a doua șansă nu există iar MULȚUMESC, IARTĂ-MĂ, TE IUBESC rămân nespuse și care între timp se transformă într-un OF care îți sfâșie inima în bucăți, ți-o poate congela așa încât nici un vulcan n-o poate topi, îți creiază un blocaj pe care apa nici unui râu nu-l poate depăși, iar Amazonul din ochi e plin de pietre ce își au pornirea din inimă și care îți poate fisura relieful feței.

        Da, îl iubesc, îmi cer iertare lui, mă plec în fața sa și-i mulțumesc pentru că mi-a fost alături necondiționat, pentru învățături, pentru răbdarea care a avut-o cu mine (recunosc că nu a fost deloc puțină), pentru micile bucurii care în timp s-au transformat într-o comoară inegalabilă (adevărata bucurie vine din lucruri mărunte), pentru că m-a învățat să apreciez adevărata splendoare a lucrurilor și să fiu eu fără a mă ascunde după false sau mincinoase măști, pentru că mereu m-a ajutat să șin fruntea sus, să văd dincolo de stele dar și partea plină a paharului, să tind spre lună și mereu spre lucruri mărețe, pentru că m-a sprijinit în momente de restriște dar și pentru a lua decizii în momente confuze mie, și pentru că mereu mă ajuta să scutur aripile lăsate la pământ de necazuri, să le scutur așa încât să pot să ating Everestul. Însă cel mai mult îi mulțumesc pentru dojene și lecțiunile de viață.

        Îmi pare rău că nu i-am spus „TE IUBESC” de fiecare dată când simțeam nevoia s-o spun, că nu am fost acolo să-i alin durerea cu o îmbrățișare așa cum făcea el cu mine asigurându-mă că totul va fi bine, că după furtună mereu se arată soarele, că după noapte urmează o noua zi, că după cum după iarna geroasă mereu urmează renașterea naturii odată cu venirea primăverii, așa și greutatea și durerea mea va trece fulgerător iar bucuria  va ciopli în sufletul meu împlinire, iar pe fața mea va încrusta zâmbet.

         Mă rog pentru el ca acolo unde este să fie fericit, să se simtă împlinit și realizat, iar bucuria divină să prevaleze peste toate.

        Voi face tot ce-mi stă în puteri și chiar mai mult, voi rupe bariere de nepătruns și limite pentru al face mândru. Chiar dacă nu mai e alături prezența lui e încă aici, o simt la fiecare ticși tac. Prezența nu este decât o stare fizică, tactilă,o iluzie chiar, una care păcălește nu doar ochiul ci și inima uneori, fapt pentru care pot afirma cu certitudine că absența are puterea de a umbri prezența. Absența m-a făcut să simt la o intensitate maximă sentimente ce se ascundeau după eronata iluzie optică a omenirii, și anume iluzia stării de a fi.

      Acolo, la noua lui casă, sper și mă rog lui Dumnezeu să se simtă bine și fericit. Nici o fericire omenească, pământească, nu se egalează celei divine.

       Doamne, te rog să-i asiguri radierea și lumina. Odihnește-l în pace!!!

Pentru tăticul meu – Teșcureanu Petru...

Aripi înălțate – MULȚUMESC femeilor democrate!!!

Impulsionată de Everestul de emoții profunde care m-au aruncat în brațele speranței iarași, emoții pe care le-am trăit alături de oamenii milostivi de la Târgul Cozonacilor, am hotărât să scriu iarăși, să împărtășesc vouă, cititorilor, frumosul de care am avut parte.

Târgul Cozonacilor este un eveniment gândit și pus la cale de către  Organizaţia din Chişinău a Femeilor din Partidul Democrat în frunte cu candidatul la Primăria Capitalei, Monica Babuc, pentru susținerea celor în situații de impas, situații-limită, dar și pentru readucerea zâmbetului pe fețele lor.

Anul acesta, la cea de-a III-a ediție a acestui târg, am  avut grandioasa bucurie să aflu că sunt protagonista, subiectul acestui eveniment, acel centru în jurul căruia și pentru care mișună totul în jur. M-am simțit atât de bine cu atâția oameni frumoși alături, frumoși nu doar la chip, dar mai ales la suflet, oameni care au demonstrat temeinicia și desăvârșirea omeniei.

Oamenii prezenți la târg, simpli trecători, simpatizanți și membri ai Partidului Democrat, mi-au reîncărcat bateriile celei mai bune arme în lupta cu greutățile – zâmbetul, mi-au fortificat zidul credinței, mi-au înmulțit speranțele într-un viitor frumos și prosper, iar cel mai important, m-au ajutat să fac posibil acel mare pas spre cel mai bun „prieten” al nostru, al tuturor – SĂNĂTATEA. Cineva spunea: „să nu-ți fie frică să faci un pas mai mare, nu ai cum să treci peste o prăpastie din două sărituri”, ei bine Târgul Cozonacilor reprezintă acel avânt, acel elan atât de necesar mie pentru a face acel mare pas ca să pot depăși acea prăpastie care poartă denumirea de Ataxia Friedreich.

Domnul președinte al PD, Marian Lupu, prezent la acest eveniment, a reamintit pilonii ce stau la baza constituirii omului și mai cu seamă a membrilor familiei PDM.

„Solidaritate, unitate și omenie, acestea sunt elementele ce ne fac oameni” – spunea domnul președinte. Eu aș mai adăuga că anume acestea sunt cheia succesului, frumuseții și sublimului omenilor.

Alături de oamenii prezenți m-am simțit ca într-o mare familie, iar avalanșa de atenție direcționată către mine m-a făcut să mă simt specială și apreciată.

Mulțumesc celor ce au dat rezonanță problemei mele, celor care au făcut auzit strigătul meu după ajutor…mulțumesc tuturor ce au organizat acest târg, tuturor ce au răspuns afirmativ cauzei mele! Poate că pentru cineva „mulțumesc” e doar un cuvânt, însă pentru mine are un sens foarte complex și plin de gratitudine.

Cu banii primiți de la oamenii cu suflet mare am șansa de a mă reîntoarce la acea clinică din Belgia pentru a beneficia de acel tratament, experimental, dar care este atât de promițător și de care mi-am legat speranțele.

Mulțumesc că ați apărut în viața mea și mulțumesc celor ce necătând la împrejurări aleg să-mi fie alături. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că a creat condiții să vă cunosc, îi mulțumesc că sunteți.

11151024_828301387291421_2183934662450296699_n11351396_828301120624781_7930060821060926808_n11162213_10152922028596089_2031421681845229612_n11096713_10152921960741089_6009457835842702120_n10552484_10152921962221089_1507267666169284062_n11143718_828418990612994_1143567296516414918_n11295852_828418843946342_8539669907461660003_n11265251_10152921965166089_2190013594223413560_n11261739_10152921957731089_7413017939564463261_n11180638_10152921991521089_1450015086544996724_n11216250_10152921954696089_840001385273607454_n1908188_10152921991966089_5805974621447007565_n20150521_20442720150521_19384711295852_828418843946342_8539669907461660003_n11229906_828557357265824_4721944094064165396_n11139440_10152921985596089_5195660915717386718_n11013352_828419190612974_2476683270662785312_n20150521_19035110501748_828557057265854_4720197765776643455_n11009119_828557233932503_6934797281967210654_n11224728_828419363946290_4543672487540924755_n20150521_20451611350415_828420547279505_4860215053695407834_n11229906_828557357265824_4721944094064165396_n